Prezentul ca pedeapsă, trecutul ca blestem

Oricât ne-ar invita unii observatori să ne limităm doar la prezent, tematica pendinte de trecut nu poate fi ignorată dacă vrem să înțelegem într-adevăr starea de nefuncționalitate a unei societăți de-abia ieșite (la scară istorică) din detenția utopiei comuniste. Trăim într-un areal politico-civic prea „tânăr”, prea recent post-totalitar ca să nu poarte încă – din greu – stigmatele epocii din care provine.

Desigur, efectul trecutului scade pe măsură ce timpul, încet-încet, își face lucrarea lui separată, de estompare a consecințelor. Dar, din păcate, suntem departe de acel final de estompare a consecințelor istoriei pe care am traversat-o în a doua jumătate a secolului trecut. La care se adaugă, să nu uităm, tarele de fundal etnic – să le numim organice, fanariote etc. –, care, fiind atemporale, nu se prea pot estompa. Amestecându-se unele cu altele sub formă de „sinergia faptelor” în „meandrele concretului”, tarele și consecințele ne-au adus la tabloul de azi.

Ceea ce s-a petrecut în perioada 1945-1990 s-ar putea caracteriza ca un fel de blestem abătut asupra eugeniei istorico-geografice a mai multor generații, anume aceea de a se fi născut la timpul și locul nepotrivit. Adică de a se fi născut în timpul ciocnirii platformelor genocidare, imperiale, a doi psihopați și de a se fi aflat în drumul confruntării lor catastrofale. Mai precis, la început – în drumul Wehrmachtului către Moscova. Și la sfârșit – în drumul Armatei Roșii către Berlin, de unde nu s-a mai întors în granițele ei naturale, aruncând giulgiul comunist peste jumătate de Europă și transformând zona într-o altă închisoare fără gratii, după chipul și asemănarea URSS.

Într-adevăr, Războiul Al Doilea Mondial și consecințele lui au schimbat traiectul existențial al popoarelor Europei de Est, alterând, falsificând ADN-ul și cultura zonei. Pe care, în esență, au schimbat-o dintr-una sancționatorie a posteriori (bazată pe prezumția de nevinovăție individuală) într-una sancționatorie a priori (bazată pe prezumția de vinovăție colectivă). Concretizată în reprimarea continuă a cetățeanului în contact cu autoritățile de forță și, în general, în contact cu ghișeele de orice fel. Și astăzi, ghișeele își continuă rolul de a aservi, în loc să revină la rațiunea lor de a exista – aceea de a servi.

Lecțiile pe care cei norocoși din Vest – eliberați/salvați de americani – le dau acum celor ghinioniști, din Est, rămași atunci sub talpa rusească, au o mare doză de ipocrizie morală. Și nimeni nu le bate obrazul pe această temă. Îți dă mâna să faci pe fanfaronul și pe zmeul față de unii care încă orbecăie la ieșirea din întunericul de 45 de ani de la „mititica” sovietizată. Puteai să fii tu în locul lor, atâta doar că te-ai născut – generic vorbind – puțin mai acana de râul Elba, unde s-a făcut joncțiunea trupelor americano-ruse. Atâta tot.

Detenția nemeritată sub formă de lagăr comunist apare așadar ca o lovitură „exterioară”, o pedeapsă existențială care nu mai poate fi reparată. În Estul descarcerat, nu numai oamenilor le va lua generații să-și revină, dar și mediului post-detenție, libertății per se îi va lua timp să reintre în băierile ei netrucate, neforțate, neviolate. (Pe de altă parte, în ultimii ani, conceptul de libertate și în Vest suferă tribulații serioase, confruntat cu iresponsabile știrbiri neo-marxiste care, neoprite la timp, nu se știe unde pot duce.)

Fractura de biografie existențială pe care a suferit-o poporul român de-a lungul jumătății de secol de reprimare dogmatică este însă, paradoxal, trecută sub tăcere de majoritatea studiilor care se căznesc să înțeleagă, să explice ce ni se întâmplă astăzi. Unii observatori deplâng dispariția bipolarismului stabilit forțat după război, în vigoare până la căderea Zidului Berlinului. Ca și cum apariția acestui punct de inflexiune al istoriei, consecință a falimentării economice și militare a URSS în concurență cu SUA, ar fi putut să aibă un alt rezultat decât exact dispariția respectivului bipolarism.

Sunt neașteptat de mulți cei care regretă, în clar sau abulic, evenimentele din decembrie ’89, adică regretă ieșirea României de sub azimutul ideologic al Rusiei și din totalitarismul naționalist-neo-stalinist subsecvent. Oricât ar părea de ciudat, „omul nou”, mult-visat de Ceaușescu, subzistă – și în mentalul public, și la putere. (De pildă, ministrul Barbu, membru plin al cabinetului Iohannis-Ciolacu-Ciucă, ne-a spus nonșalant că e de acord cu „președintele nostru Nicolae Ceaușescu”! Iar o deputată PSD ne spune că Ceaușescu a fost „un conducător ca toți ceilalți”!).

În aceste condiții, referirile la trecut sunt marcate tocmai de imposibilitatea autorilor de a se obiectiva, întrucât și ei au făcut parte, prin forța lucrurilor, din acel trecut. E greu să-ți depășești propria apartenență la sistema care a dăinuit până în 1989 și să veștejești falimentul acelei perioade. În consecință, se practică o edulcorare de diverse grade a trecutului incomod, după cum s-a situat fiecare – pe scara dregătoriilor din fostul regim – mai sus sau mai jos, după gradul și funcțiile deținute (de ei sau aparținătorii lor) în sistema dogmatic-represivă de atunci, după cantitatea și calitatea privilegiilor de care au beneficiat în acele vremuri.

Scopul? Ștergerea/albirea complicității de diverse grade cu vechiul regim în vederea ieșirii cu succes „la înaintare” în post-decembrism, cu un „dosar bun”, curat ca Albă ca Zăpada, corespunzător noului „sezon”, spre a se proțăpi din nou în fruntea bucatelor (de data asta capitaliste), ca și când nici usturoi n-ar fi mâncat în vechea paradigmă, nici gura nu le miroasea.

Eșecul ante-decembriștilor și al acoliților lor de a gestiona post-decembrismul este acum transformat de mentalul colectiv pauper în motiv de regret al fostului regim – ca și cum punerea în aplicare defectuoasă, clientelară, à la roumaine a noului set de principii și valori poate să scuze/justifice/cauționeze utopia (și de concept, și de punere în aplicare) a vechii orânduiri. Rezultatul? Sistemele de referință dinainte și de după fiind total diferite, chiar incompatibile, suntem într-un Turn Babel în care încercarea de a se vorbi într-o singură limbă este imposibilă.

Principala ”moștenire” lăsată de comunism este perpetuarea culturii represive sub forma vasalității cetățeanului față de autorități – în primul rând, față cele de forță. Și, în general, față de toți diriguitorii de „ghișeu”. Ghișeita ne e ursita. Obrăznicia funcționarilor de la Fisc, de exemplu, care se poartă ca și când cetățeanul este un hoț căruia i se face un favor că i se primesc dările este un loc comun în post-decembrismul românesc. Sau impertinența funcționarelor de la Pensii care se poartă cu petenții de parcă ar fi cerșetori!

Se menține în mai toate raioanele (inclusiv la Poliție) paradigma comunistoidă, în care cetățeanul servea autoritățile, era mielușelul cerberului de peste tejghea. Cultura europeană în care autoritățile servesc cetățeanul, în care omul de dincolo de tejghea îl servește pe cel de dincoace de tejghea, este în mare suferință, dacă nu lipsește cu desăvârșire. Aerul este în continuare de supușenie față de stăpânire. În esență, este vorba de aceeași prevalență a poliției asupra polisului în loc de prevalența polisului asupra poliției. (A se vedea, în acest sens, și articolul „Predoiu față cu semizeii șoselelor” de Octavian Știreanu, din 28 martie a.c.)

Repetatele asalturi sub diverse forme – inclusiv noua lege Big Brother care se coace în Parlament la inițiativa a 9 deputați liberali” (!!!), între care și o doamnă Cristina Trăilă, avocat (??!!) – de a se încăibăra tot mai mult societatea civilă prin monitorizări, ascultări, înregistrări audio-video în spațiul public fără consimțământ etc., lăsate nu la decizia unui judecător, ci la mâna unor funcționari din motive „verosimile” (!!!) și la ordinul ministrului de Interne (!!!), n-ar trebui să mire pe nimeni: ele nu fac decât să vină în continuarea faimoaselor „suspiciuni rezonabile”, inventate de tandemul Băsescu – Macovei spre a-și băga rivalii politici în pușcărie.

În lumea de azi, este evident că aproape nicio informație nu mai poate fi privată, însă problema este cine gestionează aceste informații – și în ce măsură ele sunt folosite în scop personal sau de grup clientelar/politic, adică în ce măsură secvențele de stat paralel/subteran continuă. Fără cenzura unui judecător, ele sunt clar subiect de manipulare și abuz. Ați auzit de vreun funcționar sancționat pentru folosirea frauduloasă, ilegală, neconstituțională, a informațiilor pe care le manipulează? Nici nu veți auzi.

Menghina serviciilor de forță asupra societății civile nu a fost niciodată în post-decembrism mai sufocantă ca acum. Și ea se strânge tot timpul – drapată în narativele proximității războiului, recrudescenței terorismului, ultrașilor de fotbal etc. – pentru că nu Parlamentul controlează serviciile de forță, ci invers. Adică exact ca în comunism.

S-a schimbat câte ceva din decembrie ‘89 până astăzi? Da. Dar un singur lucru nu se va schimba: mentalitatea de prevalență a forței discreționare asupra legii (și aceasta desfigurată față de normele statului de drept) și asupra deontologiei profesionale. Nu e cazul să ne amăgim pentru ca să avem de unde să ne dezamăgim! Lucrurile sunt inevitabile în istorica apă moartă în care ne aflăm și se perpetuează pe an ce trece.

Este o utopie a crede că oameni veniți dintr-o societate autoritară, de clan ideologic personalizat, pot construi o societate liberă, depersonalizată, „anonimizată”. Oameni veniți dintr-o societate veche – și descendenții lor de primă generație cel puțin, precum și zeloții atașați – nu pot construi o societate nouă, care, în plus, se mai și vrea opusul vechii societăți. Ei nu pot construi decât o democrație eviscerată.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 14

32 de Comentarii

  1. Putina dar foarte putina documentare bazată pe o paralelă între ani, înainte și după 1990, cocalarii regimului de atunci și acum. Mulțumesc.

  2. Citez dintr-un interviu in 2006 al autorului:
    ‘Readucerea publicului in salile de cinematograf. Romania cinefila sufera din cauza micsorarii numarului de sali de cinematograf si a precaritatii conditiilor de vizionare.’
    alta”(intrebare: Poate fi schimbat raportul intre filme bune si filme proaste?)
    Totul pleaca de la scenaristi. Parte din strategia de care m-ati intrebat este si organizarea periodica a unor cursuri de scenaristica, sa se invete cum se scrie un scenariu de film. Vrem ca aceste cursuri de scriere a scenariilor sa fie facute de oameni de la BBC sau din alta parte, din strainatate,’

    BBC formeaza scenaristi:)))

  3. asa e , cind te atasezi de traume intr-adevar trecutul poate fi „blestem” iar prezentul „pedeapsa”…

    fiecare vede asa cum este el…

    cel mai naspa si nepotrivit e sa proiectezi asupra altora traumele persoanle…

  4. Se implinesc 100 ani de la nasterea lui Petru Dumitriu genial prozator cu a sa Cronica de Familie trei volume – o fresca uluitoare a Romaniei intre anii 1865 – 1945, acoperind razboiul de Independenta 1877, Primul razboi mondial si al doilea, descriind genialul Petru Dumitriu ce au insemnat cu adevarat cele trei conflagratii pt Romania si Poporul roman. A redat genialul prozator si rascoala taranilor din 1907, totul fara patima si fara „parti pris”. A descris magistral – scriitorul fiind un membru al unei familii nobile si privilegiate antebelice, comportamente ale familiei regale de la Ferdinand la Carol – deloc laudabile, ale anturajului regal si al oamenilor politici ai vremii – portrete deloc magulitoare. Citind „Cronica de familie” tulburatoare creatie literara, intelegem cum a fost Romania si Poporul roman pana la ocupatia bolsevica 1945. Cu bune si rele.

  5. Am inteles de vina e comunistii rai, dar coroana si imperiile din trecut e bune. Asta e nivelul „istoricilor” din ziua de azi de pe teritoriul Rromaniei.

  6. Tovarase serbanescu, chiar nu ti-a spus nimeni ca in Romania NU A FOST NICIODATA COMUNISM?!? Vrei comunism? Du-te in kibutzurile din Israel, UNICELE COMUNITATI UMANE DE PE TERRA UNDE A FOST COMUNISM SI ESTE SI ACUM. De-abia DUPA CE VEI INTELEGE ce e aia comunism, te poti apuca sa vorbesti despre CUM ESTE CAND IESI DIN COMUNISM.

  7. Excelent articol !Si totusi, sa recunoastem ca Romania este intr-o situatie particulara. In 1918 pentru prima oara in istorie (trec peste episodul Mihai Viteazul)marea majoritate a romanilor au ajuns sa traiasca intr-un singur stat.Nu era usoara constructia (VechiulRegat cu Ardealul de la unguri, Basarabia de la rusi, Bucovina de la austrieci), cu legi si administratii diferite, cu peste un sfert a populatiei formata din minoritati, adesea ostile si revendicative.Criza economica majora, un rege incapabil, corupt si cu ambitii absolute, apoi ciopartirea tarii in 1940 si razboiul, cu nenorocirile lui … Ca si comunismulsi ocupatia sovietica spoliatoare au venit peste o tara si un popor greu incercate…

  8. Nimeni nu are interes ca lucrurile sa se schimbe, cu cati mai multi medievali, cu atat mai bine, mai usor de prostit si de condus! De ce nu exista un organ care sa controleze toate fufele de la ghiseuri!
    E bine asa cum este, ne balacim in balta veche ca e mai comod, schimbarea implica munca si disciplina!

  9. Da, s-a cenzurat, n-a fost voie să-i spun domnului Eugen să nu mai spună “Albă ca Zăpada ci Albă precum Casa Albă.”

  10. DACA NE BAGA IN RAZBOI SI NE INTRA ARME PE MANI ,ROMANII O SA.I CAM OPERE ,PARDON APERE UN PIC, PE CEI CARE DIN 89 INCOACE NE.AU DOAR FURAT,FUGARIT UCIS CU INDIFERENTA SI INCOMPETENTA SI SARACIT SI INDATORAT!EHEEEE!!!

  11. Spuneam la 10:32 entuziasmat de uluitor de precisa analiza a Dlui Serbanescu:
    Pacat de aceasta MAGISTRALA DISECTIE a IDEOLOGIEI GENOCIDULUI limitata la doar doua momente din ISTORIA POPORULUI ROMAN, AL DOILEA
    MACEL BOLSEVIC MONDIAL si LOVITURA DE STAT KGB/GRU/Comintern…E condamnabil sa nu numesti clar ceea ce a facut posibile cele doua momente istorice cruciale si anume NEINTENTAREA unui PROCES AL COMUNISMULUI!!!
    Introducerea a fost lamentabila prin ETERNIZAREA unor PRETINSE TARE „fanariote”, diagnosticate aberant POPORULUI ROMAN intr-un context
    analitic in care CONDAMNI IDEOLOGIA CRIMINALA, diminuand RESPONSABILITATEA CRIMINALILOR IDEOLOGICI MARXIST/BOLSEVICI CONTRA UMANITATII prin invinovatirea POPORULUI de BLESTEMUL IDEOLOGIEI GENOCIDULUI, ca si cum AR FI ATRAS ACEST BLESTEM datorita unor TARE ETERNIZATE!?

  12. Problemele pe care le tratați în articol sunt din păcate de o prea mare complexitate și greu de redus la câteva cauze, să le zicem ” istorice „.

    Eu cred,de exemplu, că acordați o nemeritată atenție pentru a explica dificultățile actuale din Romania perioadei comuniste. Acuzați ocupația sovietică de lucruri de care de multe ori s-au făcut vinovați localnicii, ignorând deasemenea faptul că din tot blocul de state estice,numai România a reușit să impună Moscovei încă din 1958 retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul său. Celelalte state, de la RDG și Polonia sau Ungaria, au fost părăsite de batalioanele sovietice abia după 1989. Considerând această realitate istorică, cum explicați dumneavoastră faptul că maghiarii, polonezii,cehii,slovacii, deși sub ocupație sovietică,au dus-o mai bine și în timpul comunismului, și în prezent? ( Ca să nu mai menționez și faptul că noi nu am fost niciodată un pașalîc al otomanilor, că maghiarii, sau sârbii, care însă au avut un parcurs istoric mai favorabil decât noi în cele din urmă.)
    Apoi, dumneavoastră atribuiți proastele tratamente ale cetățeanului român în relațiile lui cu autoritățile tot perioadei comuniste . Dacă însă veți citi istoria romanilor publicată în 1934 de istoricul britanic Hugh Seton-Watson, veți găsi o descriere IDENTICĂ a relelor tratamente la care era supus cetățeanul român în perioada interbelică,în plină epocă liberală, democratică,când România era încă un stat pe deplin independent.( în prezent nu mai este )
    Să revin : nu cred că istoric că trecutul este un blestem pentru români, iar prezentul – cu excesele și neîmplinirile lui – este altceva decât opera colectivă a populației băștinașe, cu ceva imixtiuni externe.

  13. Articolul e o logoree a autorului bolsevic, care afirma ca „apa este uda”…
    „Ne-am adunat ca sa ne strangem si sa zicem tot ce aveam de spus si sa spunem tot ce aveam de zis…

  14. Erata : Autorul volumului de istoria romanilor publicat în 1934 este istoricul R W Seton Watson, tatăl lui Hugh Seton-Watson.

  15. @AKORION,Incepusi BINE da’ …
    Ca si Hannibal „Ante Portas”.
    TOT Romanii Saracii sun de VINA ca s-au MAI sricat dupa CE au INDURAT Ce NU se poate descrie Timp de peste 2000 de Ani.
    Din Doua UNA:

    – Ori EstiCamPeaIndestulDe Schweitzer Cu Gauri-Gaurele-Gaurici IN „CiriBomFlexeruu’ Creierului” si deci NU contectzi-asociezi CUM-Trebuie si ASTA se poate A FI scuzat de NOI, Romanii pe care ii dispretuiesti de pe CARE Pozitiune? Ca DACA NUai InDestule IN CAP si PUSE la LOCuu’lor ca Tiglele in Randuri Ordonate … , NU ai! N-ai!

    – Ori esti FuNEGRU la Suflet, da’ SIla Matzele-ti PUTREDE si PUTRIDE si NE dusmanesti CSINCR_ER Indarjiiit, da’ ASTE te defineste ca LIFTA, adica UNuu Strain sau Roman care URASTE TOT CE tine de PARADIGMA Romania.
    Asta NU se mai poate UITA si IERTA, decat daca faci Pasi in Afara Forumului ca altFEL iti vom DA cu „Generozitate GRATIS” Picioare CAZUTE greu Spate-Gios.Akorninon Ala era un Grecotei de Treaba sau inFricosat de Puterea lui Boierebista …
    Da’ OriCUM a scris ADEVARUL …

  16. ENGELS A SCRIS POLEMIC ANTIDUEHRING, IO SCRIU TOT POLEMIC ANTI SERBANESCU … … 😊😊😊
    AUTORE, le MINTESTI Maiestru, acoperind perfid si zmecker Style Imeeensa HAZNA in care ZACE inSpre INECARE Rusinoasa ROMANIA NU din VINA ei Saraca CI,
    din VINILE in InSUMAte IN Numarul de Milioane ale Tuturor COZIlor de Topoare fie Astea si prin Scrieri „POTRIVITE” de Orbete AutoAsumat VOIOS ca un Salut de Pionieruu’ si FuUTCistuu’ CareAiFost si pe care le-ai lasat oportun, laudand INVERS, adica scuipand „scarbiiit’ peCUM Fostii Lingai ai Mihaelei Ceausescu PE FATZA Dansii, Acolo unde ai PUP_PUP_PUP.
    ZACE Romania deci, IMPINSA usurel in HAZNAUA Infecta de catre un Binom al Lu’ Dreacuu’ Capitalism LIBER la a FI Hot, Lacom, Criminal si Proxenetuu’ lu’ CURVA Damacracy IN numai 34 de Ani si OPT Luni FARA sa spui NIMIC Adevarat, nici de O Parte, nici de Alta.
    CatDeORBETE AutoAsumat oportun, poti a fi TOTUSI sa NU vezi Esentialul:
    Daca INAINTE era Rauu’ Partial si CORECTABIL, odata cu Decesul Natural sau GRABIT Oportun al Celor DOI Intaziati_Pierduti in TIMP mai mult, odata trecuta Vremea LOR, pentru ca SE VOIA Binele si SE VOIA Progresul, chit ca in Mule erau PROSTI, dar si Prostia era Mostenirea OTRAVITA a Unei Boierimi ROMANE care
    NU a STIUT, NU a VRUT de Lene si NeSimtire, NU a putut de Lispsa de Seriozitae, in InCulturlalizarea temeinica a LOR la Paris, in LOC de Berlin,UNDE NU li s-ar fi dat Diplome ca SI Acum, sa scoata la TIMP Romnia i din Cloaca Mizerabila a InApoierii Turco-Fanariotre, completata in Rau de Jafurile si Ocupatiile Austriece si Rusesti SASE Razboaie A_R_T intre 1700 AD si 1812 AD pe Teritoriul Tarilor ROMANE si pe Vietile si Onoarea DISTRUSE ale Romanilor de Ambele Sexe prin FOAME Cronica si Violuri permanente, conscutive unei SOLDATESQA obisnuita, dar CvasiPermanenta …

    CRITICA MAGARIILOR TOTALE FACUTE DE IESHTIA DE ACUM INTRU DEMOLAREA FINALA A ROMANIIE

  17. Partea a doua a comentariului postat la 10:32 si nepublicat:
    Comunismul NU A FOST/NU E O „utopie”, asa cum in mod hazardat spre inconstient precizeaza autorul anulandu-si impactul formidabil al ADEVARURILOR spuse despre IDEOLOGIA GENOCIDULUI, ba chiar insinueaza indirect ca, poate, intr-un viitor „UTOPIA VA DEVENI REALITATE”,
    pesemne avand in vedere comiterea unor GENOCIDE MULT MAI EXTINSE decat cele DOUA MILIARDE DE VICTIME inregistrate din 1848 pana azi!!!
    Si inca o scapare sau RASTALMACIRE, Dle Serbanescu, Romania A RAMAS SUB TALPA S-O-V-I-E-T-I-C-A, NU „ruseasca” si dupa 1989!!! Faceti o serie de CONFUZII IMPARDONABILE la cineva capabil sa se apropie atat de mult de ESENTA!!! In orice caz, fatza de ultimele prestatii
    analitice ati facut pasi uriasi folosind un limbaj aplicat si uneori metaforic, de o acuratete de invidiat dand clase PROFI-lor si celorlati care fac aici pe analistii politici…

  18. @ABCD: Petru Dimitriu s-a dezis chiar el de cartea pa care a scris-o si in care a caricaturizat fortat intreaga clasa politica antebelica. A facut asta pentru a imbunatatii situatia tatalui sau aflat in puscariile comuniste.. am citit-o din curiozitate…e apreciata doar de fostii comunisti pentru ca loveste dur in adversarii lor. Acea clasa politica batjocorita de autor a produs Marea Unire si modernizarea tarii din 1848 pana in 1945. Cartea e scrisa in anii 50 cand dadea bine sa lovesti in dusmanii comunismului. Cine a avut curaj, in acele vremuri, sa scrie adevarul a sfarsit in puscarie

  19. Comunismul cel hulit in articol a fost inventat de imparatul Traian care a introdus „Alimenta” o lege care obliga Roma sa hranesca gratuit Romanii saracia shi vaduvele shi orfanii cum era Adrian ale militarilor cazutzi pe front. In forumul lui Traian existau centre unde se distribuiau gratuit alimente Romanilor saracia. La Ostia Traian a construit blocuri distribute gratuit Romanilor saraci care nu aveau o locuintza. Acel communism l-au distrusa Vandalii creshtini pre-decesorii Anglo-Saxonilor de azi din GB shi SUA. In SUA exista Mai multe orashe numite „Vandalia” in onoarea celor care au vandalizat Roma shi acum vandalizeaza Romania fosta comunista acum distrusa de Vandalii din SUA. Vandalii au vandalizat Italia in WW2 distrugand numerose temple shi muzee restaurate de Musolini. Navele de lux pe care le folosea Tiberius pentru a se deplasa pe insula Capri au fost recuperate de pe fundul portului Napoli restaurate shi expose intr-un muzeu de Musolini dar au fost distruse de Vandalii din SUA in WW2. Ashtia sunt anti-comunishtii nishte Vandali care distrug realizarile comunishtilor atat cei antici cat shi cei moderni care au creat Romania shi industria Romaneasca azi distrusa de Vandalii din SUA.

  20. „un fel de blestem abătut asupra eugeniei istorico-geografice a mai multor generații”

    da Chalie:
    SELECTIA NEGATIVA CONTINUA!

  21. De a judeca trecutul Romaniei si prezentul, spuneti-ne de ce va este rusine de ceea ce ati facut pana in 1989, 37 de ani fiind nascut in 1952. https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_%C8%98erb%C4%83nescu Nu confundati viata Dvs cu Romania. Poporul are credinta si speranta pt el viata este un dar de la Dumnezeu, poate pt Dvs. este un blestem si o pedeapsa, desi totusi vi s-au dat zile pe care nu stiti sa le pretuiti.

  22. Pedeapsa prezentului o avem de la Occident pentru cei 40 de ani de socialism în care am fost “prinși” prin înțelegerea de la Yalta Roosevelt-Stalin-Churchill! Nu mai lansați minciuni de cum au dus-o mai bine ungurii, cehii și polonezii în “comunism” fiindcă încă în 1972 veneau rudele ungurilor să mânânce au grătar la Satu Mare, iar Campingul de la Perla Mamaia din anii 60 și Popasul Șincai de pe malul lacului Techirghiol din anii 70, și inceputul 80 au fost au fost El Dorado familiilor de cehi și polonezi care stăteau câte o lună, gateau și nu se săturau de votca Wiborova și vinul Murfatlar la prețurile de România. Reluați tâmpenia anilor 50 de înfierare a trecutul burghezo-moșieresc interbelic. După 1964 deja nu s-au mai dat la Maturitate subiecte stupide cu Desculț sau Cetatea de foc, Minerii din Maramureș,iar istoria a început să fie reabilitată cu mini asezonările despre familia Ceaușescu. Deci Trecutul e numai MÂNDRIE domnule Serbanescu. Vă reamintesc textul lui N. Iorga la cedarea Ardealului.
    “Neam părăsit la răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor… Apţi pentru cea mai înaltă civilizaţie şi siliţi de a trăi de la o bejenie la alta. Oricare alţii s-ar fi risipit în lume… Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, când s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oţelul, am întins brutalităţii arma subţire a inteligenţei noastre. Şi, iată, suntem tot acasă”

  23. .pt, si numai pt autor: ne-am pupa in dos sa traim ca inainte vreme!…nu-l mai musca de dos pe Ceausescu, a fost lumina pe langa ciolacii de dupa! Spune-le datornicilor pe viata ca inainte casa o primeau moca, culmea, de la sindicat!… nu cred ca ai acest curaj,esti unul dintre cei care au apreciat si votat castigatorul spargator de trofee…barbosul nu doarme, fii vigilent!…cizmarul ar da lectii ciolacilor, ciucoilor, basestilor, pontacilor…

  24. Dupa atitea comentarii , domnule hautor” , chiar crezi ca suntem Ț prosti” ?Mataluta educat si crescut in vremea lui Ceausescu -sau am gresit cumva ? – vii sa ne spui ca astia care au distrus Romania in 34 de ani sunt mai breji ?Si ca depopularea Romaniei este din faptul ca tinerii o duc bine ? Si ca eu, da eu, care am crezut in valorile trimbitate ale ” democratiei am un gust amar. Sau nu intelegem noi cei traiti in ceausism democratia ?Reia te rog cele doua cuvinte ” demos” si „kratos”si apoi vino si da cu ” barda” in noi.Acum avem dictatura amerloca , combinata cu dictatura UE . Adica pe sleau vechii si actualii colonisti , ne-au transformat in colonie.multi ti-am respectat opiniile , dar acum esti VARZA. Sau cui plateste mai bine , aceluia ii inchin ode !Se vede.

  25. Nu credeți că românii sunt principalii vinovați pentru delațiunile,urmate de torturi și întemnițări, care au caracterizat ” victoria ” comunismului în România ? Dreptul dumneavoastră ! Să nu încercați să mă convingeți însă că zecile de mii de dosare de informatori de la CNSAS au fost opera ocupantului sovietic, sau că altfel ne se putea supraviețui sau promova în funcție ! Chestiunile astea țin de tare ale caracterului national, nu de trecutul națiunii, din păcate.
    Ocupanților naziști din Franța nu le-a venit să creadă cât de mulți francezi își turnau prietenii, colegii,rudele sau vecinii la Gestapo, ale căror birouri ajunseseră să fie neîncăpătoare din cauza numărului excesiv de dosare aflate în lucru. Vedeți așadar că numai românii s-au întrecut pe ei înșiși în a-și ” lucra ” superiorii,colegii sau vecinii, ci și cetățenii unor națiuni de frunte ca Franța. ( Faptul nu îi absolvă însă pe cei vinovați de culpabilitate, dimpotrivă)

  26. Erata : ” nu numai românii s-au întrecut pe ei înșiși” ,în loc de ” numai românii” Scuzele de rigoare!

  27. Cine a aplicat cenzura la acest material? Autorul sau Cotidianul care-i gazda postacilor? Pe cine deranjeaza aratarea cu degetul spre securitate?

  28. Ce vorbete – și ce de vorbe – ca să spui…nimic! Autorule, că nu ți-am reținut numele, ai o pregnantă înclinație către limba de lemn…

  29. Din ce am învățat eu despre țara asta de sus și până jos și de-a lungul timpului, am tras concluzia că nu mai rea dar nici mai brează ca celelalte și că nici o țară nu e lipsita de paraziți în creastă și nu merită să mori de dragul ei și nici să dai cu gâba gratis.Asta e tot.

  30. Deci dacă până și Coco Chanel a fost informatoarea naziștilor ( Abwehr ), a fost arestată și anchetată după eliberarea Franței, ce se ne mai mirăm de un informator de duzină că Traian Băsescu, care a ajuns chiar președinte ? Partidele politice sunt încă pline de asemenea caractere, din păcate .

    Pe Coco Chanel a scapat-o Churchill, cu care legase o prietenie pe vremea afacerilor ei amoroase din Londra ( a fost amanta ducelui de Westminster, dar și a prințului de Wales,viitorul rege ). Pe securiștii români i-au salvat americanii, care i-au copleșit cu tot felul de francize pe copii lor ( fetele lui Dincă și ginerii Popovici et comp ) sau i-au numit mari șefi la NATO ( fiul generalului Geoană, Mircea ) În privința asta, se poate spune că suntem în ligă cu marile națiuni ale Europei, nu ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.